Gata, razboiul s-a terminat, PHP7 s-a lansat, iar PHP6 va ramane doar o legenda, o poveste a versiunii care nu a existat.

Dupa o vreme nu cred ca se mai astepta nimeni sa apara, au trecut totusi aproape 10 ani, dintr-un total de 20 de ani de viata pentru PHP.

Dar cum se poate ca o versiune atat de asteptata sa nu apara de loc?

Sa incepem cu inceputul, cand, acum aproximativ 10 ani, PHP devenea un limbaj “serios”. Dupa versiunea PHP5, model obiectual avea in sfarsit vizibilitate specifica pentru metode si proprietati, obiectele nu mai erau copiate, ci trimise prin referinta. Aceste facilitati au generat o multitudine de framework-uri obiectuale, care acum erau destinate si mediului enterprise, nu doar pentru site-uri micute.

In tot acest context exista o problema, internationalizarea.

Asa a aparut PHP6, trebuia sa fie un limbaj care sa foloseasca nativ Unicode, mai specific UTF-16. Asa totul se va procesa intr-un format unic si international.

Proiectul a fost pornit si intretinut de Andrei Zmievski. Poate astazi nu multi au auzit de Andrei, dar acum 10 ani era foarte popular pentru proiecte precum Smarty si PHP-GTK.

Dupa cativa ani proiectul a ramas intepenit, iar atunci a aparut PHP5.3. Acesta, desi aducea schimbari importante, nu era o versiune majora pentru ca inca mai era speranta ca intr-o zi va fi un PHP6.

Existau totusi niste oameni plini de speranta! Si mai ales, care au fost gata sa monetizeze speranta!

Fie ca unii au fost autori, iar altii editori, ei stiau un lucru legat de carti (in special de cele tehnice) ca au niste lucruri clare: un public tinta si o perioada in care este relevanta.

Dar sa analizam si niste rezultate.

PHP 6 and MySQL 5 for Dynamic Web Sites: Visual QuickPro Guide (3rd Edition) (Peachpit Press – 2008) – Larry Ullman

Larry a scris mai multe carti, printre care: “PHP and MySQL for Dynamic Web Sites: Visual QuickPro Guide (2nd Edition)” si evident “PHP and MySQL for Dynamic Web Sites: Visual QuickPro Guide”.

Intamplator am avut ocazia sa rasfoiesc toate cele 3 carti, dar nu in ordinea cronologica ci pur intamplator am inceput cu “PHP and MySQL for Dynamic Web Sites: Visual QuickPro Guide (2nd Edition)”. Ce e interesant este ca similitudinea este izbitoare, practic a pus un 6 in titlu si in rest aproape ca nu a schimbat cartea de loc.

In general toate cartile Visual QuickPro Guide sunt carti pentru incepatori, iar de la o editie la alta lucrurile nu se schimba prea mult, doar se adapteaza.

Professional PHP6 (Wrox 2009) – Ed Lecky-Thompson, Steven D. Nowicki (Thomas Myer)

Interesant este ca in imagine apar 3 persoane, dar pe Amazon.com si pe Wrox apar doar doua nume, de asta am tinut sa-l trec separat, este vorba de Thomas Myer.

Ma intreb oare daca Thomas Myer a cerut sa dispara, sau a fost scos? E bizar sa ai numele pe o carte dar sa nu apari in lista de autori pe site-ul editurii.

Nu intamplator exista si o “Professional PHP5” – Ed Lecky-Thompson, Heow Eide-Goodman, Steven D. Nowicki, Alec Cove.

PHP 6/MySQL Programming for the Absolute Beginner (Cengage Learning PTR – 2008) – Andrew B. Harris

Este intradevar o carte bizara, nu exista un echivalent de PHP5, ba chiar pe site-ul scriitorului nu mai exista alta carte de PHP: .

Exista oare un motiv? In cazul lui Larry Ullman era un alt subiect atins, un alt public tinta, dar in acest caz e doar ciudat, un singur autor, o singura carte de PHP si intr-o versiune fantoma, publicata in 2008.

PHP 6 Fast and Easy Web Development (Cengage Learning PTR – 2008) – Matt Telles, Julie C. Meloni

Fara prea multa dificultate am gasit si: “PHP Fast & Easy Web Development” – Julie C. Meloni

Ciudatenia acestei carti este ca Matt Telles nu mai are alta carte de PHP, desi are de Python, C# si C++.

Ceva imi spune ca poate el a fost adus doar ca sa actualizeze cartea originala la noul context. Am crezut ca este doar o parere presonala, doar ca la o cautare pe Google am gasit ca este si Technical Reviewer pentru “PHP 6/MySQL Programming for the Absolute Beginner (Cengage Learning PTR)”, carte care a fost prezentata anterior.

Beginning PHP 6, Apache, MySQL 6 Web Development (Wrox – 2009) – Timothy Boronczyk, Elizabeth Naramore, Jason Gerner, Yann Le Scouarnec, Jeremy Stolz

Cartea originala a fost evident: “Beginning PHP, Apache, MySQL Web Development” – Michael K. Glass, Yann Le Scouarnec, Elizabeth Naramore, Gary Mailer, Jeremy Stolz, Jason Gerner

Au iesit Michael K. Glass si Gary Mailer, iar in locul lor a intrat Timothy Boronczyk.

PHP a fost un limbaj foarte la moda in perioada respectiva, iar PHP6 a fost foarte asteptat.

Cum se poate totusi asta? Cum se poate sa existe atatea carti de la edituri importante pentru un limbaj de programare care nu a existat? Raspunsul este simplu: lacomie.

Exista doua explicatii posibile: ori autorul a incercat sa acapareze piata cu o noua versiune, ori editura a vrut sa forteze nota, in speranta de a capta piata. Probabil speranta era ca in momentul cand ar fi aparut, ar fi avut cartile deja disponibile pentru livrare.

Acesta este un alt motiv pentru care nu era un plan bun ca versiunea PHP NG sa devina PHP6, ar fi insemnat sa apara o versiune de PHP si sa aiba deja o serie de carti scrise, ba chiar scrise de cativa ani.

Pun pariu ca atunci cand s-a votat intre PHP6 si PHP7 erau niste editori plini de speranta.

In continuare, va urez lectura placuta!

Acum 20 de ani, Rasmus Lerdorf a anuntat aparitia unui nou tool, numit PHP.

Eu am intalnit PHP in 2004, dornic sa fac paginile mele HTML mai dinamice. Cineva mi-a recomandat PHP pentru ca era foarte simplu si usor de folosit. Pentru ca instalarea parea destul de complicata, am folosit PHP Triad. In cateva minute am fost gata sa-mi incep experimentele si am fost cucerit de feedbackul instant oferit.

Pe atunci eram student si cursurile erau bazate pe Pascal si C/C++. Nu-mi placea Pascal pentru ca era deja depasit, iar C avea un sistem complicat de lucru cu memoria si in loc sa ma preocup de gandirea logica, trebuia sa ma preocup de alocarea de resurse.

Acest limbaj nou pentru mine avea sintaxa asemanatoare cu C, dar fara bataia de cap a managementului de resurse. Eliminand acest impediment, am reusit sa-mi dezvolt gandirea logica si chiar sa devin un programator mai bun in general, nu doar in PHP.

In perioada respectiva, PHP nu era considerat un limbaj “serios” de programare, mai degraba unul pentru incepatori. La unul din primele interviuri la care am mers, angajatorul mi-a spus pe un ton cicalitor: “PHP este o jucarie, haide la noi si o sa inveti programare adevarata in ceva serios, cum este FoxPro!” Acela a fost unul din momentele care m-au ambitionat sa ma fac programator PHP.

11 ani mai tarziu, inca pot spune ca este limbajul meu de suflet si ca probabil nu as fi avut o cariera ca programator fara el.

Care a fost prima ta interactiune cu PHP?

Ceva ce nu am abordat in blog-ul anterior au fost colectile. Hack vine cu o varietate de colectii pentru organizarea de date.

Structurile de date reprezinta o parte fundamentala a unui linbaj de programare, pentru ca acestea vor constitui modul in care informatia circula in aplicatie.

Pana la versiunea 5, PHP avea un singur tip de colectii de date, denumit “array”. Acest tip de date poate sa aiba trei moduri: array, hash table sau o combinatie intre cele doua.

In PHP 5 au fost introdusi o serie de iteratori pentru a facilita constructia de structuri. Din pacate si structurile rezultate aveau scopul sa ofere posibilitatea de a accesa obiectele intr-un mod similar cu array-urile.

Abea in PHP 5.3 au aparut structuri de date cu adevarat diferite, cum ar fi SplStack, dar si multe altele.

Cu toate astea, structuri cum ar fi vectori si tupluri nu au aparut niciodata in mod nativ. Se pot construi, dar nu este simplu sau intuitiv.

Hack din HHVM a venit cu o alta abordare, o serie de colectii native care sunt gata de folosire.

Tipurile de colectii

Lista de colectii este:

• Vector – lista ordonata folosind un index
• Map – hash table tip dictionar
• Set – lista care stocheaza doar valori unice
• Pair – un caz particular de Vector care are doar doua elemente.

Vector, Map si Set au si cate un echivalent immutable (inflexibil si read-only). Acestia sunt: ImmVector, ImmMap si ImmSet. Scopul acestor tipuri de date este sa expuna informatii pentru citire, fara sa permita modificarea acestora. O colectie immutable se poate genera direct, folosind constructorul, sau folosind metodele toImmVector, toImmMap si respectiv toImmSet.

Chiar si mai mult, exista si o serie de clase abstracte pentru a implementa cu usurinta structuri similare:

• MutableVector / ConstVector
• MutableMap / ConstMap
• MutableSet / ConstSet

Vector

Avantajul unui vector este ca va avea tot timpul cheile in succesiune, iar ordinea elementelor nu se schimba. Cand vine vorba de array nu este nici o modalitate simpla de a verifica daca ar trebui sa se comporte ca un hash table sau ca un vector. La vector, spre deosebire de hash table, valoarea cheii nu este relevanta, doar succesiunea elementelor si numarul lor sunt importante.

Sa luam un exemplu:

 1<?hh
 2
 3function listVector($vector) {
 4     echo 'Listing array: ' . PHP_EOL;
 5     for($i = 0; $i < count($vector); $i++) {
 6          echo $i . ' - ' . $vector[$i] . PHP_EOL;
 7     }
 8}
 9
10$array = array(1, 2, 3);
11
12listVector($array);
13
14// eliminarea unui element din array
15unset($array[1]);
16
17listVector($array);

Rezultatul va fi:

1Listing array:
20 - 1
31 - 2
42 - 3
5Listing array:
60 - 1
7
8Notice: Undefined index: 1 in ../vector.hh on line 6
91 -

Motivul este foarte simplu: count intoarce intr-adevar numarul de elemente, dar index-ul nu este garantat secvential. Atunci cand al doilea element din array a fost eliminat, numarul de elemente s-a redus cu unul, dar index-ul 1 a ramas nealocat, iar ultimul index este egal cu marimea, asa ca nu se va mai ajunge la el.

Sa luam acelasi exemplu folosind un vector:

 1<?hh
 2… 
 3$vector = Vector{1, 2, 3}; 
 4
 5listVector($vector); 
 6
 7// eliminarea unui element din vector
 8$vector->removeKey(1);
 9
10listVector($vector);

Asa cum am anticipat, rezultatul este:

1Listing array:
20 - 1
31 - 2
42 - 3
5Listing array:
60 - 1
71 - 3

Este de remarcat ca nu se poate folosi unset, pentru ca nu este o cheie cea care se elimina, ci elementul respectiv, iar urmatoarea valoare din vector ii va lua locul.

Un alt lucru important este ca, daca un index nu exista si incercam sa-l modificam, va aparea o exceptie de tip “OutOfBoundsException”.

Cateva exemple care vor genera exceptia anterioara:

 1<?hh 
 2
 3$vector = Vector{1,2,3,4}; 
 4
 5// va functiona pentru ca cheia nr 1 exista 
 6$vector->set(1, 2);
 7
 8// nu va functiona pentru ca inca nu exista cheia 4
 9$vector->set(4, 5);
10
11// nu va functiona din acelasi motiv
12$vector[4] = 5;
13
14// pentru a adauga un element nou se pot folosi doar metode care nu specifica cheia
15$vector[] = 5;
16
17// sau
18array_push($vector, 5);

Pentru accesare de elemente problema de “OutOfBoundsException” ramane la fel. De exemplu, daca indexul 10 nu exista:

1var_dump($vector[$unsetKey]);

Un alt caz mai special este atunci cand elementul nu exista, dar se foloseste metoda “get”.

1var_dump($vector->get($unsetKey));

Exemplul anterior nu va genera o eroare, in schimb rezultat va fi “null” atunci cand nu exista cheia. Mi se pare bizar un astfel de comportament, pentru ca poate exista un element null in vector, iar rezultatul va fi acelasi.

Pentru a evita confuzia intre elemente care nu sunt definite si elemente care sunt null, exista o metoda speciala pentru a vedea daca exista cheia:

1var_dump($vector->containsKey($unsetKey));

Scoaterea elementelor din vector se face folosind:

1$vector->remove($key);

Sau, pentru scoaterea ultimului element:

1$vector->pop();

Map

Intr-un hash table, fata de un vector, ordinea si numarul elementelor nu sunt foarte relevante. In schimb, asocierea cheie-valoare este foarte importanta. Din acest motiv, un Map se mai numeste si “dictionar” – pentru ca poti ajunge usor de la o cheie la o valoare, pentru ca sunt “mapate”. De acolo si denumirea de “Map”.

Implementarea HHVM va retine si ordinea in care elementele au fost introduse.

In PHP, echivalentului unui Map era un array asociativ.

Fata de Vector, Map are nevoie de o cheie care va ramane permanent asociata cu elementul, indiferent daca se vor scoate sau adauga elemente in colectie.

Functile array_push sau array_shift nu vor functiona pentru Map, pentru ca acesta nu trimit o cheie, iar asocierea cheie-valoare nu ar fi controlata:

1<?hh 
2
3$map = Map{0 => 'a', 1 => 'b', 3 => 'c'};
4
5array_push($map, 'd');
6
7array_unshift($map, 'e');
8
9var_dump($map);

Va genera urmatorul rezultat:

 1Warning: Invalid operand type was used: array_push expects array(s) or collection(s) in ../map.hh on line 5
 2
 3Warning: array_unshift() expects parameter 1 to be an array, Vector, or Set in ../map.hh on line 7
 4object(HH\Map)#1 (3) {
 5  [0]=>
 6  string(1) "a"
 7  [1]=>
 8  string(1) "b"
 9  [3]=>
10  string(1) "c"
11}

Dupa cum se poate vedea, elementele nu au fost adaugate si fiecare din cazuri a generat cate un Warning.

Adaugarea efectiva se poate face folosind:

 1<?hh 
 2
 3$map = Map{0 => 'a', 1 => 'b', 3 => 'c'};
 4
 5// adaugarea unui element folosind sintaxa de array
 6$map['new'] = 'd';
 7
 8// adaugarea unui element folosind metoda structurii
 9$map->set('newer', 'e');
10
11var_dump($map);

Rezultatul va fi:

 1object(HH\Map)#1 (5) {
 2  [0]=>
 3  string(1) "a"
 4  [1]=>
 5  string(1) "b"
 6  [3]=>
 7  string(1) "c"
 8  ["new"]=>
 9  string(1) "d"
10  ["newer"]=>
11  string(1) "e"
12}

Spre deosebire de Vector, pentru ca elementul care se schimba este strans legat de cheie, unset este o metoda valida de a elimina un element:

1unset($map[$key]);

Structura are si o metoda pentru a elimina elementul cu o anumita cheie:

1$map->remove($key);

In acest caz, nici una din optiuni nu va genera o eroare daca nu exista cheia.

Exceptia de “OutOfBoundsException” se aplica si aici pentru chei care nu sunt definite, dar la fel ca la Vectori, exista o metoda pentru a testa daca exista cheia:

1$map->contains($key);

Similar cu Vector, exista o metoda care intoarce cheia setata sau null daca aceasta nu exista:

1$map->get($key);

Pentru a ne asigura ca nu se genereaza o exceptie “OutOfBoundsException”, un Map nu ar trebui parcurs cu “for”, ci doar cu “foreach”.

Pentru ca metoda “pop” de la vector nu se bazeaza pe o cheie, nu exista in structura Map.

Set

Seturile au scopul de a pastra unicitatea valorilor. Pentru aceasta structura, valorile sunt restrictionate doar la tipurile scalare: string si integer.

Interfata pentru aceasta structura este mult mai simpla decat la Vector si Map, pentru ca scopul este mult mai limitat.

Pentru Set cheia nu poate fi accesata, dar este relevanta din alt punct de vedere.

Sa luam un exemplu pentru a evidentia:

1<?hh
2$set = Set{'a', 'b', 'c'}; 
3
4foreach($set as $key => $val) {
5     echo $key . ' - ' . $val . PHP_EOL;
6}

Rezultatul va fi:

1a - a
2b - b
3c - c

Cheia si valoarea sunt identice, un mod ingenios de a pastra si unicitatea.

Cu toate astea, operatiunea este transparenta, lucru care permite adaugarea de elemente fara a referentia o cheie:

 1<?hh
 2
 3$set = Set{'a', 'b', 'c'};
 4
 5array_push($set, 'd');
 6
 7array_unshift($set, 'e');
 8
 9$set[] = 'f';
10
11var_dump($set);

Vom avea un rezultat similar cu cel de la vectori:

1object(HH\Set)#1 (6) {
2  string(1) "e"
3  string(1) "a"
4  string(1) "b"
5  string(1) "c"
6  string(1) "d"
7  string(1) "f"
8}

Chiar daca se pot adauga noi valori folosind operatorul [], acestea nu pot fi referentiate folosind acest operator:

1<?hh
2
3$set = Set{'a', 'b', 'c'};
4
5echo $set['a'];

Va genera eroarea:

1Fatal error: Uncaught exception 'RuntimeException' with message '[] operator not supported for accessing elements of Sets' in ../set.hh:5
2Stack trace:
3#0 {main}

Pentru scoaterea de elemente se poate folosi doar metoda nativa (remove) si metode care nu presupun referentierea de chei:

 1<?hh 
 2
 3$set = Set{'a', 'b', 'c', 'd'}; 
 4
 5array_pop($set); 
 6
 7array_shift($set); 
 8
 9$set->remove('b');
10
11var_dump($set);

Rezultatul va fi:

1object(HH\Set)#1 (1) {
2  string(1) "c"
3}

Fata de Vector si Map, metoda “remove” va primi valoarea, nu cheia de acces.

Pentru Set nu exista nici un fel de cheie de acces, deci cam tot ce putem sa facem este sa verificam daca un element exista, folosind “contains”:

1$set->contains($value);

Metoda va returna o valoarea booleana, care arata daca elementul exista sau nu.

Pair

O pereche este o colectie cu doua elemente. Nu poate avea mai multe sau mai putine. Elementele sunt indexate la fel ca si Vectorul, printr-o cheie care in acest caz poate avea doar valorile 0 si 1.

Nu sunt multe de spus despre aceasta structura de date, pentru ca elementele nu se pot scoate, adauga sau inlocui. Acesta este si motivul pentru care nu exista un echivalent immutable, deoarece structura in sine nu este flexibila:

1<?hh 
2
3$pair = Pair{'a', 'b'}; 
4
5foreach($pair as $key => $val) {
6     echo $key . ' - ' . $val . PHP_EOL;
7}

Rezultatul va fi:

10 - a
21 - b

O structura foarte simpla cu un scop foarte simplu.

Notiuni comune

Aproape toate structurile prezentare anterior au cateva metode si comportamente comune. Spun aproape toate, pentru ca Set si mai ales Pair, prin natura lor mai restrictiva, nu dispun de unele functionalitati pe care Vector si Map le au.

Filter

Este o functie de filtrare care vine din programarea functionala. Scopul este de a filtra o structura de date si de a genera una noua de acelasi fel, exceptie facand Pair, ca urmare a restrictiei legate de numarul de elemente. In PHP, echivalentul este array_filter.

Vector si Map au doua metode: filter si filterWithKey. Acestea accepta un argument de tip “callable”, cu alte cuvinte o functie:

 1<?hh 
 2
 3$vector = Vector{'a', 'b', 'c', 'd', 'e'}; 
 4
 5// eliminarea elementului cu valoarea 'a' 
 6$result = $vector->filter($val ==> $val != 'a');
 7
 8// eliminarea fiecarui al doilea element folosind cheia
 9$result2 = $vector->filterWithKey(($key, $val) ==> ($key % 2) == 0);
10
11var_dump($vector);
12var_dump($result);
13var_dump($result2);

Rezultatul va fi:

 1object(HH\Vector)#1 (5) {
 2  [0]=>
 3  string(1) "a"
 4  [1]=>
 5  string(1) "b"
 6  [2]=>
 7  string(1) "c"
 8  [3]=>
 9  string(1) "d"
10  [4]=>
11  string(1) "e"
12}
13object(HH\Vector)#3 (4) {
14  [0]=>
15  string(1) "b"
16  [1]=>
17  string(1) "c"
18  [2]=>
19  string(1) "d"
20  [3]=>
21  string(1) "e"
22}
23object(HH\Vector)#5 (3) {
24  [0]=>
25  string(1) "a"
26  [1]=>
27  string(1) "c"
28  [2]=>
29  string(1) "e"
30}

Dupa cum se poate observa, rezultatul functiei “callable” este tratat ca un bool si, in functie de acesta, elemente sunt adaugate in structura rezultata.

Map are un comportament identic cu cel de la Vector, diferenta fiind doar in natura cheilor.

Un lucru interesant este ca o colectie poate sa fie si immutable, pentru ca operatiunea nu modifica structura de la care a plecat, dar colectia va fi si ea de tipul structurii initiale:

 1<?hh 
 2
 3$vector = Vector{'a', 'b', 'c'}; 
 4
 5$vector = $vector->toImmVector();
 6
 7// eliminarea elementului cu valoarea 'a'
 8$result = $vector->filter($val ==> $val != 'a');
 9
10var_dump($vector);
11var_dump($result);

Rezultatul va fi:

 1object(HH\ImmVector)#2 (3) {
 2  [0]=>
 3  string(1) "a"
 4  [1]=>
 5  string(1) "b"
 6  [2]=>
 7  string(1) "c"
 8}
 9object(HH\ImmVector)#4 (2) {
10  [0]=>
11  string(1) "b"
12  [1]=>
13  string(1) "c"
14}

Pair are si el aceleasi functii ca Vector si Map, dar comportamentul nu este identic, din cauza faptului ca un Pair poate sa aiba doar 2 elemente, nici mai mult nici mai putin. Din acest motiv, cand se filtreaza un Pair, rezultatul va fi ImmVector, adica o structura similara cu Pair, dar care nu are un numar exact de elemente:

1<?hh 
2
3$pair = Pair{'a', 'b'}; 
4
5// eliminarea elementului cu valoarea 'a' 
6$result = $pair->filter($val ==> $val != 'a');
7
8var_dump($result);

Structura rezultata va fi:

1object(HH\ImmVector)#3 (1) {
2  [0]=>
3  string(1) "b"
4}

Set nu are decat metoda “filter”, pentru ca, asa cum am demonstrat anterior, cheile sunt identice cu valorile. Daca ar fi existat si o valoare cu chei, ar fi functionat similar.

Map

O alta functie provenita din limbajele functionale este “Map”. Aceasta are scopul de a modifica valorile unei structuri, folosind o functie, rezultatul fiind o noua structura de tipul celei initiale. In PHP, echivalentul este array_map.

Similar cu filter, Vector si Map au metodele comune: “map” si “mapWithKey”. Si in acest caz, accepta un argument de tip “callable”:

 1<?hh 
 2
 3$vector = Vector {'a', 'b', 'c'}; 
 4
 5$result = $vector->map($val ==> $val . $val);
 6
 7$result2 = $vector->mapWithKey(($key, $val) ==> str_repeat($val, 1 + $key));
 8
 9var_dump($vector);
10var_dump($result);
11var_dump($result2);

Rezultatul va fi:

 1object(HH\Vector)#1 (3) {
 2  [0]=>
 3  string(1) "a"
 4  [1]=>
 5  string(1) "b"
 6  [2]=>
 7  string(1) "c"
 8}
 9object(HH\Vector)#3 (3) {
10  [0]=>
11  string(2) "aa"
12  [1]=>
13  string(2) "bb"
14  [2]=>
15  string(2) "cc"
16}
17object(HH\Vector)#5 (3) {
18  [0]=>
19  string(1) "a"
20  [1]=>
21  string(2) "bb"
22  [2]=>
23  string(3) "ccc"
24}

Rezultatul functiei “callable” este noua valoare a elementelor din structura.

La fel ca si in cazul “filter”, o colectie immutable are ca rezultat o colectie immutable.

Tot similar cu filter este si faptul ca functia map, aplicata pe un Pair, va avea ca rezultat un ImmVector:

1<?hh 
2
3$pair = Pair{'a', 'b'}; 
4
5$result = $pair->map($val ==> $val . $val);
6
7var_dump($result);

Va avea ca rezultat:

1object(HH\ImmVector)#3 (2) {
2  [0]=>
3  string(2) "aa"
4  [1]=>
5  string(2) "bb"
6}

Conversie

Unele elemente pot fi convertite in alte tipuri:

La tabelul de mai sus se mai adauga cateva restrictii de structura:

1. Orice structura, cand se converteste catre Set, trebuie sa contina doar valori scalare de tip int sau string:

1(Map{})->add(Pair {'a', new stdClass()})
2    ->toSet();

Va genera eroarea:

1Fatal error: Uncaught exception 'InvalidArgumentException' with message 'Only integer values and string values may be used with Sets' in …

2. Un Map, cand este convertit la orice alta structura in afara de array, isi va pierde cheile in majoritatea cazurilor.
   Conversia de la array catre altre structuri se face folosind:

1$vector = new Vector ($array);

In afara de Pair, toate structurile de mai sus au ca unic parametru al constructorului un element care implementeaza Traversable.

Concluzii

Hack aduce o noua perspectiva asupra celui mai popular tip de date din PHP. Motivul celor de la Facebook este unul simplu, optimizarea. Daca ai un comportament consistent, poti optimiza pentru structura respectiva. In PHP acest lucru nu este tocmai posibil, din cauza faptului ca un array in PHP poate sa fie orice fel de colectie.

Din punct de vedere al structurilor de date, mi se pare interesant sa ai astfel de tipuri de date. In framework-uri, de obicei exista structuri care emuleaza comportamentul colectiilor introduse de Hack. Spre exemplu, intr-un ORM, o colectie de obiecte este reprezentata in general ca un vector, pentru ca are scopul de a se itera asupra valorilor ei. Un obiect care reprezinta valorile unor campuri dintr-o tabela o sa fie o structura de tip Map, pentru ca valoarea campului este legata de denumirea campului.

Mi se pare foarte interesant nu doar faptul ca exista aceste structuri, dar si faptul ca exista interfete pentru a implementa unele noi.

Sper ca Hack sa influenteze PHP, aducand stucturi cu un scop bine determinat in limbaj.

Introducere

Facebook a lansat acum aproape o luna limbajul de programare Hack.

De atunci, peste tot au inceput sa apara articole apocaliptice legate de acest limbaj si cum acesta va inlocui PHP. Titlul acestui articol a fost inspirat din “Will Hack Kill PHP?“.

Ce mi se pare si mai ciudat este ca a urmat un val de aprecieri negative legate de PHP, aparent Hack “repara” limbajul mai sus mentionat. Parerea mea este ca, in primul rand, limbajul ar fi trebuit sa fie “stricat” ca sa poata fi “reparat”.

Evident ca si PHP are multe lipsuri, la fel ca orice alt limbaj de programare, dar trebuie sa fie si un motiv pentru care este cel mai popular limbaj pentru Web. Pana la urma, Facebook l-a folosit atata timp, iar acum nu il schimba, incearca sa-l imbunatateasca… nu?

Un lucru este sigur, este probabil cel mai neinspirat nume. Atunci cand cauti “Facebook hack” gasesti orice altceva decat acest limbaj de programare…

Despre Hack

Hack ruleaza pe HHVM. HHVM este incercarea Facebook de optimizare a limbajului PHP prin Just In Time complication, ultima abordare de optimizare a limbajului. Practic, Facebook incearca sa-si reduca din costuri, optimizand interpretatorul de limbaj, iar acum un alt limbaj cu totul. Pana la urma, daca ne gandim la infrastructura Facebook, este normal sa faca asta. Chiar si o optimizare relativ minora duce la o reducere consistenta a costurilor.

Initial am crezut ca este o versiune “imbunatatita”, dar se pare ca este alt limbaj de programare, practic este un PHP cu ceva in plus!

Un mic tutorial al limbajului este la: http://hacklang.org/tutorial/.

Tutorialul nu prinde chiar toate facilitatile limbajului, mai multe detalii sunt la: http://docs.hhvm.com/manual/en/hacklangref.php.

Practic cam toate facilitatile care deosebesc Hack de PHP sunt de fapt optionale. Aproape ca poti scrie PHP si va functiona. Contrar asteptarilor, nu este obligatorie nici macar specificarea tipului de input/output pentru variabile.

Pentru ca pana la urma este un limbaj de programare, nu voi intra in detaliu legat de tot ce aduce nou. Acesta este mai degraba rolul unui carti, nu al unui articol.

Doresc sa subiliniez cateva lucruri care mi se par interesante.

Typechecker

In mod bizar, cel putin pentru inceput, la runtime tipul rezultatului chiar daca este trimis, nu este neaparat interpretat.

Sa luam un exemplu:

1<?hh 
2
3function a($a): void {
4     return true;
5}
6
7echo a('a');

Acest exemplu va avea output… 1.

Practic, la runtime nu se verifica decat tipul de input, nu si cel de output.

Pentru a rula Typechecker-ul se adauga in directorul curent un fisier gol:

1$ touch .hhconfig

Apoi se ruleaza:

1$ hh_client

Dupa cum se poate vedea, tipurile de date se testeaza intr-un pas separat fata de runtime.

La rularea manuala de Typechecker, acesta va identifica toate inconsistentele. Scopul este ca acesta sa identifice problemele inainte de runtime, de exemplu cand se editeaza un fisier, nu cand ruleaza efectiv aplicatia.

Output-ul de la Typechecker este:

1../test.php:4:9,12: Invalid return type
2../test.php:3:17,20: This is void
3../test.php:4:9,12: It is incompatible with a bool

Din pacate mai este de lucru la aceste feature. Daca incercam sa validam doar la runtime, folosind “type hinting” la fel ca in PHP, functia devine:

1function a(int $a): void {
2     return true;
3}
4
5echo a('a');

Output-ul de la Typechecker nu se schimba, dar la rulare vom obtine:

1Fatal error: Argument 1 passed to a() must be an instance of int, string given in ../test2.php on line 5

Practic, Typecheckerul face ce nu face type hinting, iar cel din urma poate sa primeasca acum si argumente de tip scalar.

Chiar daca ar fi fost vorba doar de adaugarea de  argumente scalare, tot mi se pare o inbunatatire importanta.

Lambda operator

Este o formula mai degraba cunoscuta in limbajele functionale.

Un exemplu:

1<?hh 
2
3$sqr = $x ==> $x * $x;
4
5echo $sqr(5) . PHP_EOL;

Rezultatul o sa fie, evident, 25.

Mi se pare un mod foarte interesant si lizibil de a ingloba logica de mici dimensiuni.

Folosind noua sintaxa, o functie poate intoarce si alta functie:

1$add = $x ==> $y ==> $x + $y;
2
3$result = $add(1);
4
5echo $result(2) . PHP_EOL;

Rezultatul o sa fie 3.

Daca o variabila din interiorul unei expresii lambda nu se intalneste in interiorul functiei care o defineste, atunci acesta va prelua variabila din mediul in care expresia este declarata:

1// variabila in scope-ul curent
2$z = 5;
3
4$addZ = $x ==> $x + $z;
5// schimbat variabila in scope-ul curent
6$z = 6;
7
8// efectuat adunare
9echo $addZ(1) . PHP_EOL;

Rezultatul o sa fie… 6!

Echivalentul in PHP ar fi:

1$addZ = function ($x) use ($z) {
2     return $x + $z;
3}

Valoarea lui $z se ia din mediul in care functia este definita, nu este o referinta la variabila.

Evident ca, in cazul in care variabila care este preluata din scope este un obiect, ea va fi preluata prin referinta:

 1<?hh 
 2
 3class a {         
 4     public function __construct(public string $x) {}         
 5     public function __toString() { 
 6          return $this->x; 
 7     }
 8}
 9
10// variabila in scope-ul curent
11$z = new a('Claudiu');
12
13$addZ = $x ==> $x . ' ' . $z . '!';
14
15// schimbat variabila care se va folosi la concatenare
16$z->x = 'World';
17
18// rulat concatenare
19echo $addZ('Hello') . PHP_EOL;

Rezultatul va fi:

1Hello World!

Shapes

Din nou o sintaxa mai des intalnita in limbaje functionale. Scopul este de a valida un tip de structura mai specific decat un array.

Motivul este foarte bun, valiadarea de structuri de date simple. Structurile care se verifica ar trebui sa contina elementele care au fost definite in shape.

 1<?hh 
 2
 3// definirea unei structuri 
 4newtype Circle = shape('radius' => int, 'b' => int);
 5
 6// functie care foloseste tipul structurii de mai sus
 7function areaCircle(Circle $param) {
 8     return M_PI * $param['radius'] * $param['radius'];
 9}
10
11// o serie de shape-uri care folosesc structura
12$circle = shape('radius' => 10);
13$cilinder = shape('radius' => 10, 'height' => 15);
14
15// o structura care nu ar trebui sa functioneze cu Circle
16$sqr = shape('side' => 10);
17
18echo areaCircle($circle) . PHP_EOL;
19echo areaCircle($cilinder) . PHP_EOL;
20echo areaCircle($sqr) . PHP_EOL;

Outputul este:

1314.15926535898
2314.15926535898
3
4Notice: Undefined index: radius in /home/brand/test.hh on line 6
5
6Notice: Undefined index: radius in /home/brand/test.hh on line 6
70

Un pic dezamagitor, speram ca parametrul care nu se potriveste cu structura sa genereze o eroare, dar se pare ca va trece mai departe.

Nici Typechecker-ul nu gaseste nimic in neregula.

Initiativa este foarte buna, acum trebuie doar sa asteptam varianta functionala.

Concluzie

Probabil Hack va influenta PHP, lucru normal pana la urma, se intampla asta tot timpul cu limbajele de programare.

Va inlocui PHP? Nu cred, probabil vor fi multi care il vor adopta pentru a reduce costurile si pentru o mai buna structura a codului.

Este foarte putin probabil ca acest limbaj sa aiba succes in urmatorii ani, in afara de proiecte de dimensiuni medii si mari. Pentru proiecte mici, in general se foloeste shared hosting, iar acesta de obicei nu are ultima versiune de PHP, putin probabil sa foloseasca ultima versiune de HHVM. Acesta poate nu este cel mai interesant argument, dar pana la urma cele mai multe site-uri de pe web sunt mici si foarte mici.

Un mod multi mai simplu de optimizare este sa folosesti HHVM si atat. Teoretic nu trebuie sa schimbi nimic si rezultatele se vor vedea imediat! Practic HHVM nu este 100% compatibil cu Zend Engine, dar probleme de compatiblitate se rezolva progresiv cu fiecare versiune. Una din prioritatile HHVM este sa intepreteze codul la fel ca Zend Engine, dar sa fie mult mai eficient!

Nici nu a inceput bine anul si o noua versiune de PHP se pregateste de lansare. La data cand scriu acest blog, este in alpha 2. Se poate descarca de aici: snaps.php.net.

Sunt o serie de imbunatatiri interesante, dar astazi voi vorbi doar despre 3 dintre ele: constant scalar expressions, variadic functions si arguments unpacking.

Constant scalar expressions

Aceasta prima imbunatatire este si singura care nu avea un echivalent inainte de aceasta versiune. Iar, cand spun un echivalent, ma refer doar la clase.

Pana acum, constantele definite folosind cuvantul cheie “const” nu permiteau nici un fel de expresie, se putea folosi doar o valoare scalara, ex:

1const INT_CONST = 1;
2
3const STRING_CONST = "string";
4
5const HEREDOC_CONST = <<<'EOT'
6nowdoc
7EOT;

Evident, mai este si varianta mai interesanta, care permite setarea de constante cu valori dinamice:

1define('DYN_CONST', $variable);

Partea proasta este ca acest tip de constanta nu se poate defini pentru o clasa, deoarece pentru aceasta operatiune se poate folosi doar const.

Acum insa se poate folosi:

1const ONE = 1;
2const TWO = ONE * 2;
3const STR = "string of one and two :" . ONE . TWO;

Si, daca asta nu este suficient, exista varianta:

1define('FLAG', true);
2
3const EXP = FLAG ? ONE : TWO;

Practic poti seta dinamic valori  pentru o constanta a unei clase! De exemplu, poti seta direct intr-o astfel de constanta tipul de mediu in care se afla utilizatorul, dev sau prod.

Variadic functions

Aceasta este imbunatatirea care imi place cel mai mult, desi are si un echivalent in versiunile mai vechi.

In prezent, daca vrei sa ai o functie cu un numar variabil de parametri, poti face:

 1function variableParameters () {
 2     $params = func_get_args();
 3     foreach ($params as $parameter) {
 4          echo $parameter . PHP_EOL;
 5     }
 6}
 7
 8variableParameters(1);
 9variableParameters(1, 2);
10variableParameters(1, 2, 3);

Sunt cateva probleme, mai mult sau mai putin evidente, la o astfel de abordare:

1. Din semnatura functiei nu este clar ca accepta mai multi parametri, dimpotriva, pare ca nu accepta nici un parametru;
2. func_get_args poate sa fie apelata oriunde in functie. Daca este pe prima linie, o sa fie evident scopul; daca este pe linia 20 din functie, o sa fie greu de reperat si va genera confuzie.

O alternativa este sa punem un numar de parametri, dar nici asta nu o sa evidentieze comportamentul variabil.

Aici intervine noua abordare:

1function variableParameters (...$params) {
2     foreach ($params as $parameter) {
3          echo $parameter . PHP_EOL;
4     }
5}

In aceasta noua varianta, este evident ce se intampla cu parametrii functiei. Nu trebuie sa intelegi daca si cati parametri primeste functia, este clar ca acestia au un numar variabil!

In general, cand caut o functie, eu ma uit la definitia ei in IDE inainte sa ma uit la documentatia ei, mai ales ca documentatia de multe ori nici nu exista.

Arguments unpacking

Problema care incearca sa fie rezolvata in acest mod este: ai o functie cu parametri multiplii, iar acestia trebuie trimisi in mod dinamic.

Cum spuneam si mai sus, exista moduri alternative de a rezolva aceasta problema. Sa luam functia din exemplul trecut:

1function variableParameters () {
2     $params = func_get_args();
3     foreach ($params as $parameter) {
4          echo $parameter . PHP_EOL;
5     }
6}

Si acum sa zicem ca este un numar variabil de parametri, iar acestia sunt stocati intr-un array. Ca sa-i pasam nu avem foarte multe solutii:

1$params = ['param1', 'param2', 'param3'];
2
3call_user_func_array("variableParameters", $params);

Rezultatul va fi:

1param1
2param2
3param3

In PHP 5.6 vom putea folosi cele 3 puncte, similar cu exemplul de la “Variadic functions”, doar ca aplicati invers. In loc de parametrii pe care ii primeste functia, sunt parametrii care se trimit catre aceasta:

1variadicParameters(...$params);

Poate pentru un exemplu de acest fel nu este clar, dar sa zicem ca este un numar fix de parametri pentru functie:

1function twoParams($a, $b) {
2     echo $a . $b . PHP_EOL;
3}
4
5$params = ["Hello", "PHP 5.6!"];
6
7twoParams(...$params);

Chiar daca nu este ceva ce nu se putea face in versiunile anterioare, acum este mult mai elegant.

Iar, ca sa concluzionam, cele doua exemple:

1function variableParameters (...$params) {
2     foreach ($params as $parameter) {
3          echo $parameter . PHP_EOL;
4     }
5}
6
7variableParamerers(...["cool", "parameter", "unpacking"]);

Cred ca prin aceste mici schimbari de nuanta, PHP face tranzitia de la “the PHP way”, la “the best way”, preluand din alte limbaje.