Exista carti intregi despre optimizare, dar putina lume mentioneaza si momentul cand aceasta ar trebui sa aiba loc.

Sunt cateva viziuni fundamental diferite:

• in timpul dezoltarii
• la finalul ciclului de dezvoltare
• niciodata

Oare care este raspunsul corect? De fapt exista doar mai putin corect sau inadecvat.

In timpul dezoltarii

Acest raspuns are cel mai mare potential sa fie gresit.

Desi este cea mai aplicata metoda si nu ar trebui interpretata ca fiind gresita, aceasta are potentialul de a duce la probleme.

Cand duce la probleme? Cand in loc de optimizare se foloseste micro-optimizare in mod excesiv.

Micro-optimizarea poate avea diferite forme in funtie de modul de dezoltare al proiectelor. Unii prefera sa scrie cod “bulk” sau cod procedural, altii folosesc framework-uri si  ORM-uri. In momentul cand te abati de la regula generala de scriere pentru a face optimizare trebuie sa te gandesti la consecinte. Cel care vine in urma ta probabil o sa inteleaga mai greu ce se petrece acolo, iar daca din asta faci o regula in timp proiectul va deveni indescifrabil.

De exemplu daca folosesti un ORM si incepi sa scri SQL deja piezi scopul ORM-ului. In ORM se fac cativa pasi pentru fiecare interogare:

Constructie interogare obiectual -> Parsare in SQL -> Executie interogare -> Parsare rezultat -> Incarcare obiecte rezultate

vs.

Constructie interogare SQL -> Executie interogare -> Parsare rezultate

Pasii variaza in functie de implementare.

De multe ori pare mai simpla si este in mod sigur mai rapida varianta a doua. Dar de ce se foloseste prima varianta? Pentru avantajele arhitecturii! Se pot pune triggere la accesarea sau setarea de proprietatilor de exemplu.

Un programator matur este cel care scrie un cod “lizibil”, nu doar optim.

La finalul ciclului de dezvoltare

Avantajul este ca nu se fac compromisuri arhitecturale in timpul dezvoltarii.

Asta este in general metoda cea mai buna, pentru ca ai produsul final, dezoltat fara compromisuri si poti sa schitezi punctele care ar trebui sa fie optimizate. In momentul cand ai toate componentele este mult mai usor sa le reorganizezi decat in timpul ciclului de dezoltare cand pot aparea modificari care la randul lor pot duce la replicare de cod de exemplu.

Dezavantajul este ca la final este uneori dificil sa depistezi punctele slabe ale aplicatiei.

Niciodata

In primul rand sa nu existe indoieli, ma refer la proiecte “serioase”.

Este o regula generala care spune ca “hardware-ul este ieftin, programatorii sunt costisitori”. Mai pe larg asta inseamna ca este de multe ori mai simplu sa scalezi o aplicatie folosind hardware decat sa faci compromisuri majore in cod.

Multe firme si proiecte sprijina perspectiva asta. Aplicata corect are avantajul ca va fi un cod organizata bine tot timpul, usor de citit cu foarte putine hack-uri.

Avantajul este la dezvoltare, lipsa hack-urilor face un proiect mai bine organizat (teoretic) si mai usor de extins.

Din pacate se pare ca exista o interpretare diferita: “trebuie sa mearga, nu sa fie perfect”. Unde poate duce asta? Practic este cea mai buna scuza pentru cod mizerabil.

Diferenta majora este ca nu optimizezi, iar codul va arata cel putin la fel de rau ca atunci cand ii faci micro-optimizare.

Concluzie

In general proiectele care au parte de micro-optimizare excesiva, au potential sa fie rescrise destul de des, fie partial ori complet, pentru ca exista o alta regula care spune ca “decat sa repari, de multe ori este mai simplu sa rescrii”. Din pacate aceeasi soarta o au si proiectele care au cod neingrijit.

Un dezavantajul major la calitatea codului este ca ingreuneaza productia, cu alte cuvinte lucuri minore dureaza din ce in ce mai mult pentru a fi realizate.

Proiectele nu trebuie mereu optimizate. Dar atunci cand trebuie, copromisurile in materie de arhitectura trebuie sa fie minime.