JavaScript si PHP suporta atat functii lambda cat si closures. Dar termenii sunt putin intelesi in ambele libaje de programare si de multe ori sunt confundati.

Functii Lambda

Mai sunt numite si functii anonime. Acestea se refera la functii care pot fi apelate fara sa fie neaparat legate de un identificator. Unul din scopurile lor este de a fi pasate ca argumente. Numele de Lambda li se trage de la Alonzo Church, inventatorul lambda calculus in 1936. In lambda calculus toate functiile sunt anonime.

JavaScript

In JavaScript functiile lambda fac parte din setul de baza si reprezinta metoda preferata de creare a unei functii.

De exemplu:

1var add = function (a, b) {
2     return a + b;
3}
4alert(add(1, 2)); // 3

Functiile lambda sunt folosite aproape in orice context cand vine vorba de JavaScript, un exemplu este:

1window.onload = function (e) {
2     alert('Pagina s-a incarcat!');
3}

PHP

In PHP, functiile lambda au fost introduse de la versiune 4.0.1 folosind create_function. In versiunea 5.3+ a fost adaugata si sintaxa similara cu JavaScript, un mod mult mai lizibil si elegant de a definii o functie.

Asta inseamna ca in PHP exista doua moduri de a genera o functie lambda:

 1// PHP 4.0.1+
 2$add = create_function('$a, $b', 'return $a + $b;');
 3
 4// vs.
 5
 6// PHP 5.3+
 7$add = function ($a, $b) {
 8     return $a + $b;
 9};
10
11echo $add(1,2); // 3

Functiile lambda pot fi folosite ca parametru pentru alte functii, cum ar fi usort:

1$array = array(4, 3, 5, 1, 2);
2usort($array, function ($a, $b) {
3     if ($a == $b) {
4          return 0;
5     }
6     return ($a < $b) ? -1 : 1;
7});

Chiar mai mult, PHP 5.3+ permite apelarea unui obiect ca o functie anonima:

1class test {
2     function __invoke($a) {
3          echo $a;
4     }
5}
6$a = new test();
7$a('test'); // 'test'

Closures

Notiunea de closure este notiunea cu adevarat neinteleasa dintre cele doua. In general confuzia apare pentru ca implementarea de cloasure poate presupune si functii lambda. Un closure se refera la capacitatea unei functii/obiect de a accesa mediul in care aceasta a fost creat(a) chiar daca executia functiei parinte s-a terminat. Cu alte cuvinte functia/obiectul intors de un cloasure pastreaza mediul in care a fost definita.

In JavaScript notiunea de closure face parte din arsenalul de baza, pentru ca limbajul nu are la baza un model obiectual traditional ci unul bazat pe prototype si functii. Dar JavaScript mai are si cateva reminescente, cum ar fi faptul ca poti folosi “new” pentru a construi un obiect pe baza unei functii care joaca roul de clasa. In PHP este mai degraba o noua posibilitate de abordare a problemelor, PHP facand parte din familia de limbaje cu model obiectual traditional.

JavaScript
In JavaScript notiunea de closure este foarte folosita, iar popularitatea se datoreaza faptului ca JavaScript nu este un limbaj obiectual traditional, ci unul functional, bazat pe mostenire prototype.

In JavaScript nu exista notiunea de Public, Private si Protected, exista doar Public si Private iar obiectele pot mostenii unele de la altele, fara sa foloseasca clase.

O alta problema este mediul (scope), care in mod implicit este cel global. Prin closure aceste probleme pot fi rezolvate intr-un mod elegant:

 1var closure = function () {
 2     var sum = 0;
 3     return {
 4          add: function (nr) {
 5               sum += nr;
 6          },
 7          getSum: function () {
 8               return sum;
 9          }
10     }
11}();
12
13closure.add(1);
14closure.add(2);
15console.log(closure.getSum());

In exemplul de mai sus, sum este o proprietate privata iar aceasta teoretic, putea fi accesata si modificata doar din functia closure. Partea interesanta este ca parantezele de la finalul definitiei de functiei semnifica faptul ca aceasta functie se va si executa si deci va intoarce rezultatul care este un obiect. In acest moment functia initiala nu mai exista decat pentru a servi obiectul intors, incapsuland astfel variabila privata.

Desi functia si-a terminat executia, prin intermediu acestul closure obiectul returnat poate accesa variabilele definite in interiorul functiei, pentru ca este mediul in care a fost creeat.

Problema devine mai interesanta atunci cand o functie intoarce o alta functie:

 1var counter = function () {
 2    var counter = 0;
 3    console.log('in closure');
 4    return function () {
 5        console.log('in functia anonima');
 6        return ++counter;
 7    };
 8};
 9var counter1 = counter();
10
11console.log(counter1()); // 1
12
13var counter2 = counter();
14console.log(counter2()); // 1
15console.log(counter1()); // 2

Output-ul va fi:

1in closure
2in functia anonima
31
4in closure
5in functia anonima
61
7in functia anonima
82

Ce se intampla de fapt este ca prima functie se executa si intoarce o functie anonima care inca mai poate accesa mediul in care a fost creata. Dupa parerea mea de aici vine confuzia dintre closures si lambda functions, pentru ca o functie intoarce o alta functie.

Diferenta dintre exemple este ca in primul exemplu functia initiala de closure se executa imediat, iar in al doilea exemplu se poate vedea ca atunci cand counter se executa intoarce un rezultat, care este de fapt o definitie de functie, care la randul lui poate fi executata. Evident si acest exemplu poate fi adaptat sa se comporte precum cel precedent folosind paranteze la final.

PHP

Cum spuneam si mai sus, in PHP notiunea de closure nu este la fel de importanta ca in JavaScript.

Daca functiile lambda sunt disponibile in limbaj incepand cu versiunea 4, closure au aparut de abea dupa PHP 5.3+

Datorita mediului (scope) de executie care este de tip block in PHP se realizeaza o incapsulare mai buna dar si mai putin flexibila fata de JavaScript. Practic in PHP trebuie specificat cu ajutorul instructiunii use ce anume va putea accesa functia anonima din closure-ul care si-a terminat executia.

 1function closure () {
 2     $c = 0;
 3     return function ($a) use (&$c) {
 4          $c += $a;
 5          echo $a . ', ' . $c . PHP_EOL;
 6     };
 7}
 8
 9$closure = closure();
10
11$closure(1);
12$closure(2);

Spre deosebire de JavaScript in PHP nu se pot realiza closure care sa intoarca un obiect, sau mai bine zis obiectul nu poate fi legat de mediul in care a fost creat, decat sa zicem, daca nu se trimit parametrii la constructor prin referinta, metoda nu foarte eleganta care nu vad in ce scenariu ar avea neaparata nevoie de closure.

Ca o paralela la exemplele  de la JavaScript, in loc de parantezele “()” de la finalul functiei, in PHP pentru a executa functia imediat dupa definire se pot folosii call_user_func() sau call_user_func_array():

 1$closure = call_user_func(function () {
 2    $c = 0;
 3    return function ($a) use (&$c) {
 4        $c += $a;
 5        echo $a . ', ' . $c . PHP_EOL;
 6
 7    };
 8});
 9
10$closure(1);
11$closure(2);

Cum eu sunt un mare fan al lui Douglas Crockford, inventatorul JSON, cu cateva saptamani in urma am descoperit o noua serie de prezentari. Prezentarile au avut loc in 2010 si se gasesc in pagina dedicata pe blog-ul YUI: http://yuiblog.com/crockford/.

De ce sunt fan Crockford? Au fost 3 lucruri care m-au surprins inca de la prima prezentare care am vazut-o cu el:

• a sustinut cu inversunare ca JavaScript are si parti bune, dar acestea nu sunt intelese,
• a spus ca JavaScript este un limbaj functional si trebuie luat ca atare pentru a descoperii frumusetea lui,
• a fost unul dintre foarte putinii care a scos o carte adevarata de programare despre JavaScript si nu doar o colectie de efecte speciale cum au facut majoritatea pana la el.

Seria de prezentari “Crockford on JavaScript” de la Yahoo!, nu este tocmai noua dar totusi foarte de actualitate.

Ce este diferit fata de celelalte prezentari sustinute, este ca nu sunt focalizata pe sintaxa, limbaj si evident “good parts”, ci mai degraba pe intreaga imagine de ansamblu, toata povestea limbajului, inclusiv istoria limbajelor care au avut o influenta.

Prezentarile sunt destul de lungi, peste o ora fiecare, dar foarte interesante dupa parerea mea, mai ales daca esti fan al istoriei calculatoarelor.

Partea a treia poate fi un pic mai dificila pentru ca sunt niste notiuni care pot parea destul de bizare. Dar o data ce te familiarizezi cu ele, multe lucruri incep sa fie mai clare.

Autentificare ssh bazata pe chei este utila atunci cand nu vrei sa tastezi parola de fiecare data. De asemenea este utila daca se foloseste de exemplu sshfs si montarea trebuie sa se faca fara a introduce parola.

Rezultatul final ar login folosind comanda:

1$ ssh work

Server
In Ubuntu instalarea serverului se face cu:

1$ sudo apt-get install ssh

Pentru alte distributii pachetul in general se numeste tot ssh sau OpenSSH.

Pe server trebuie sa fie activata autentificarea cu chei in fisierul sshd_config:

1#/etc/ssh/sshd_config
2
3PubkeyAuthentication yes

Client
Pe statia client trebuie generata perechia de chei publica/privata:

1$ ssh-keygen -t rsa -b 1024

Unde rsa este tipul cheii iar 1024 marimea ei. Cu cat este mai mare cu atat este mai sigura.

Cheia publica trebuie copiata pe server, folosind comanda:

1$ ssh-copy-id -i ~/.ssh/id_rsa user@192.168.1.1

Optiunea -i si cheia sunt optionale, daca o singura cheie exista pe statie in directorul ~/.ssh aceasta va fi folosita.

In acest moment ar trebui sa functioneze logarea folosind urmatoarea comanda fara sa ceara parola:

1$ ssh user@192.168.1.1

Alias

Ultimul pas este constituirea unui alias, in cazul acesta “work”.

In directoul ~/.ssh trebuie facut un fisier “config”. Fisierul trebuie sa aiba drepturi 600, adica scriere si citire pentru owner.

1$ cd ~/.ssh
2$ touch config
3$ chmod 600 ~/.ssh/config

In acest fisier vor fi facute alias-urile.

1Host work
2HostName 192.168.1.1
3User user
4IdentityFile ~/.ssh/id_rsa

Acum autentificarea catre host-ul definit anterior poate fi facuta folosind comanda:

1$ ssh work

Pentru mai multe detalii legate de alias-uri:

1$ man ssh_config

De ce fisiere “ini”? Pentru ca sunt mult mai comode! Majoritatea serverelor din lumea *nix au fisiere de configurare de tip “ini” sau “conf”. In lumea PHP preferate sunt fisierele de configurare PHP, care in general sunt array-uri. Nu ar fi mult mai elegant sa fie un fisier ini care sa nu fie imbricat in cod PHP?

Din fericire PHP dispune de doua functii native care pot realiza acest lucru: parse_ini_file si parse_ini_string.

Principiul este foarte simplu, se da un fisier de configurare ini si functia va intoarce un array.

Un mic exemplu:

 1;config.ini
 2
 3[simple]
 4number = 1
 5another = 2
 6fraction = 0.2
 7
 8[escape]
 9path = /usr/bin/php
10url = https://blog.claudiupersoiu.ro
11error = '<a href="%path%">%error%</a>'
12
13[array]
141 = a
152 = b
163 = c

Pentru a parsa fisierul anterior:

1$config = parse_ini_file('config.ini', true);
2var_dump($config);

Parametrul al doilea specifica daca sectiunile vor deveni chei in array. Sincer nu vad in ce moment nu ar fi asta util.

Pare costisitor? De fapt pentru fisierul de mai sus este mai ieftin ca timp sa il parsezi din ini decat sa incluzi un array gata parsat. Diferenta pe calculatorul meu este de ~0.00002.

Dar fisierul de sus nu este tocmai mare, asa ca sa trecem la un fisier ini serios, cum ar fi php.ini. Aici diferenta a fost mai mare in favoarea array-ului care a castigat cu un avantaj de ~0.0003, adica aproximativ jumatate din parsare care a fost ~0.0006.

Avand in vedere ca masina mea este destul de puternica si multe cereri concurente pot adauga un overhead pentru un fisier mare, uneori este util un cache intr-un fisier de configurare.

Din fericire acest lucru este simplu de realizat in PHP.

1$cache = var_export($config, true);
2
3file_put_contents('cache/config.php', "<?php\n\$config = " . $cache . ';');

Acum nu mai trebuie inclus decat fisierul cache/config.php si evident regenerat atunci cand fisierul ini este modificat.

PHP trebuie sa aiba drept de scriere in directorul cache.

Subversionning can be good to you, if you know how to use it!

subversionning