Intro

În 2011 am fost la primul meu hackathon. Am fost foarte entuziasmat, compania asta mare și faimoasă venea în România pentru a organiza un hackathon! Compania respectivă era Yahoo!, și da, știu că acum nu pare ceva spectaculos, dar pe atunci era impresionant.

În timpul evenimentului am dezvoltat (împreună cu câțiva prieteni) un mic joc amuzant de snake multiplayer, care, ca orice proiect de hackathon, a fost abandonat în ziua următoare.

Jocul a fost scris în Node.js și a fost primul meu proiect de backend în JS, chiar dacă eram deja un adevărat entuziast al limbajului.

Câțiva ani mai târziu am vrut să revizuiesc proiectul și să văd cam cât de groaznic era scris de fapt. Din păcate m-am lovit de o problema: nu am versionat pachetele așa că nu mai știam versiunea lor și nimic nu mai funcționa. Pe atunci lucrurile erau destul de la început cu Node.js, așa că schimbările de la o versiune la altă aveau tendința să fie substanțiale. Prin urmare, am decis că era timpul să-l refac, doar pentru amuzamentul propriu.

Refactorizarea

Era finele anului 2015, acordul de la Paris urma să puna stop poluării, Volkswagen a fost găsit vinovat de manipularea rezultatelor testelor pentru emisiile de poluare, iar eu refăceam "Tequila worms".

Node.js nu mai era o noutate, devenise o tehnologie consacrată și începuse deja să suporte alternative la JS, sau mai bine spus la EcmaScript. Unele dintre cele mai importante opțiuni erau: TypeScript și CoffeeScript.

Dacă TypeScript oferea tipuri de date statice, lucru care ajută la găsirea unor probleme la compilare înainte de runtime, CoffeeScript avea o abordare mult mai orientată către "cod". CoffeeScript permitea o sintaxa mult mai agreabilă. Recunosc, avea tendința să fie un pic mai dificilă la început, dar arăta super!

Decizia a fost luată, backend-ul urma să fie scris în CoffeeScript, era în mod evident o alternativă mai bună decât TypeScript.

Pentru frontend erau câteva opțiuni, dar era cert că nu voi folosi jQuery, pentru că erau deja disponibile multe frameworkuri interesante. Întrebarea era de fapt: să folosesc React sau Angular?

Credeam cu îndârjire că o librărie de frontend nu ar trebui să folosească backend pentru compilare. Angular era deja la versiunea 1, lucru care denotă stabilitate, un favorit! Avea o versiune stabilă (deci nu avea să se schimbe prea curând), o comunitate importantă în spate și, în plus, era dezvoltată de Google!

React, pe de altă parte, nu era la fel de popular. Avea nevoie de backend pentru compilare, lucru care e un pic ciudat dacă te gândești, era făcută de Facebook, și mai avea și o abordare diferită față de mai popularul MVC.

Angular (versiunea 1) și CoffeeScript au fost câștigătorii! Pot spune că a fost o plăcere să reconstruiesc acest joculeț și, pe lângă asta, am avut ocazia să lucrez cu tehnologii de ultima oră, lucru care a făcut proiectul să fie pregătit să reziste probei timpului!

Rezultatul este aici: https://github.com/claudiu-persoiu/tequila-worms/

8 ani mai târziu...

Acordul de la Paris nu a schimbat lumea așa de radical cum aveam nevoie, Volkswagen a început să facă mașini electrice și hibride, iar aplicația mea nu este tocmai pregătită pentru viitor, nici măcar pentru prezent.

O dată ce Node.js s-a maturizat, dependințele lui au devenit și ele mai complexe și au nevoie din ce în ce mai multă atenție pentru tot felul de actualizări.

Pe de altă parte, Angular a fost complet regândit în versiunea 2, iar visul meu de a face frontend independent de backend a rămas doar un vis.

CoffeeScript a fost înlocuit ușor, ușor de TypeScript și mai există acum ca o bucățică de istorie pentru entuziaști decât ca un limbaj folosit uzual.

Pe pagina de Wikipedia a CoffeeScript, la secțiunea "Adoption", este o frază care descrie foarte bine la ce s-a ajuns:

In data de 13 septembrie 2012, Dropbox a anunțat că au rescris din JavaScript in CoffeeScript tot codul lor care rulează în browser, dar au migrat apoi către TypeScript în 2017.

Concluzii

Chiar dacă Node.js se pare că a fost o decizie bună pentru stack, restul alegerilor făcute demonstrează că nu ar trebui să urmezi sfaturi de la oameni de pe Internet, mai ales nu pe ale mele, pentru că nu am fost deloc pe aproape...

Pe de altă parte, niciuna dintre tehnologii nu a fost o alegere greșită la momentul respectiv, iar să vrei să construiesti frontend fără librării de backend nu era o dorință atât de excentrică pe cât pare astăzi.

CoffeeScript a fost doar ghinionist, deoarece, chiar dacă sintaxa arată mai bine, făcea codul să arate un pic mai greu de citit pentru programatorii proveniți din limbaje cu sintaxa din familia C.

Chiar dacă sintaxa TypeScript nu este mai plăcută, ajută totuși cu verificarea tipurilor de date și rezolvă o problemă reală.

Concluzia poveștii cred că este că nu ai cum să faci o aplicație rezistentă la trecerea timpului dacă te bazezi pe un framework și, mai ales, să nu ai încredere în predicțiile celorlalți, în special nu în ale mele.

--