De cand a fost lansat PHP 5.3 anul trecut m-am intrebat daca Zend vor introduce si o certificare ZCE aferenta acestei versiuni.

Se pare ca o data cu abandonul versiunii PHP 6 cu ceva timp in urma directia a fost catre o certificare pentru PHP 5.3.

Perioada cred ca nu a fost intamplatoare avand in vedere ca se apropie Zend Con, cea mai mare conferinta PHP.

Ce este nou?

Diferentele de la PHP 5 la PHP 5.3 se gasesc in manual aici.

Cateva mai importante:

• Namespaces
• Late static binding
• Lambda Functions and Closures

Materiale

Programa pentru examen se gaseste pe site-ul Zend.

Dupa ce la certificarea pentru Zend Framework am vazut ca exista un guide complet gratuit pentru membrii inregistrati, ma intrebam de ce nu exista asa ceva si pentru aceasta certificare. Se pare ca acum exista: Zend-PHP-5.3-Study-Guide-v1-3.pdf, in versiune beta! Si este gratuit!

Evident cel mai important material ramane manualul PHP, pentru ca ghidul se foloseste impreuna cu acesta.

Se pare ca nu mai exista mock tests, cum nu au existat nici pentru certificarea de Zend Framework.

Pret

Pretul se pare ca a mai crescut, nu mai este 160$ ci 190$! Pretul oricum ramane unul foarte mic avand in vedere ca un examen la Sun era 200$, iar acum 300$ la Oracle.

Persoanele care au deja o certificare PHP au un discaunt de 20% pana la finalul anului, deci daca esti deja certificat vei plati 152$.

Mult succes!

Cand vine vorba de Android si PHP s-a scris mult pe tema PHP for Android.

Conceputul este simplu, Google a lansat Android Scripting Environment (ASE).

ASE este asa cum spune si numele, este un mediu de scripting, iar aplicatiile nu sunt compilate si pot fi modificate de catre utilizator in orice moment.

Peste ASE se instaleaza extensii pentru diferite limbaje cum ar fi: Python, LUA, Perl, JavaScript sau JRuby.

Din pacate nu exista suport oficial pentru PHP din partea Google, dar exista PHP for Android, proiect care permite integrarea PHP CLI cu acest mediu.

Instalarea este foarte simpla si se face direct pe mobil. Pentru a dezolta se poate folosi simulatorul din Android SDK.

Una din probleme este ca o aplicatie nu poate fi impachetata ca APK, deci nu poate fi postata pe Android Market.

Practic asta a fost singura problema ridicata pana acum peste tot, problema care nu mi-se pare tocmai mare avand in vedere facilitatile care sunt disponibile in acest mediu.

Am caut aplicatii facute cu PFA, am gasit foarte putine, am gasit de fapt foarte putine si in alte limbaje folosind ASE. De ce nu sunt atat de dornici utilizatorii sa dezolte? Simplu, din mediu de scripting poti accesa foarte multe facilitati de care dispune telefonul, cum ar fi functia de vibratie de exemplu si cam toate felurile de dialoguri. Este totusi un lucru estential care lipseste in totalitate (cel putin la data cand scriu acest blog), nu exista o interfata grafica, cum ar fi orice fel de fereastra care nu este un dialog.

Deci care este scopul sa pui o aplicatie pe Android Market daca nu exista interfata grafica? Nu cred ca este aproape un motiv cu adevarat consistent in acest punct.

Totusi, ce fac utilizatorii in acest mediu atunci? Pai… Cellbots de exemplu. Practic poti face niste jucarii interesante, dar nu te astepta sa poti face aplicatii adevarate (inca). Un alt proiect a fost trimiterea unui NexusOne in spatiu.

Deci proiectul este interesant, dar nu cred ca are scopul de a dezvolta aplicatii traditionale inca.

Exista carti intregi despre optimizare, dar putina lume mentioneaza si momentul cand aceasta ar trebui sa aiba loc.

Sunt cateva viziuni fundamental diferite:

• in timpul dezoltarii
• la finalul ciclului de dezvoltare
• niciodata

Oare care este raspunsul corect? De fapt exista doar mai putin corect sau inadecvat.

In timpul dezoltarii

Acest raspuns are cel mai mare potential sa fie gresit.

Desi este cea mai aplicata metoda si nu ar trebui interpretata ca fiind gresita, aceasta are potentialul de a duce la probleme.

Cand duce la probleme? Cand in loc de optimizare se foloseste micro-optimizare in mod excesiv.

Micro-optimizarea poate avea diferite forme in funtie de modul de dezoltare al proiectelor. Unii prefera sa scrie cod “bulk” sau cod procedural, altii folosesc framework-uri si  ORM-uri. In momentul cand te abati de la regula generala de scriere pentru a face optimizare trebuie sa te gandesti la consecinte. Cel care vine in urma ta probabil o sa inteleaga mai greu ce se petrece acolo, iar daca din asta faci o regula in timp proiectul va deveni indescifrabil.

De exemplu daca folosesti un ORM si incepi sa scri SQL deja piezi scopul ORM-ului. In ORM se fac cativa pasi pentru fiecare interogare:

Constructie interogare obiectual -> Parsare in SQL -> Executie interogare -> Parsare rezultat -> Incarcare obiecte rezultate

vs.

Constructie interogare SQL -> Executie interogare -> Parsare rezultate

Pasii variaza in functie de implementare.

De multe ori pare mai simpla si este in mod sigur mai rapida varianta a doua. Dar de ce se foloseste prima varianta? Pentru avantajele arhitecturii! Se pot pune triggere la accesarea sau setarea de proprietatilor de exemplu.

Un programator matur este cel care scrie un cod “lizibil”, nu doar optim.

La finalul ciclului de dezvoltare

Avantajul este ca nu se fac compromisuri arhitecturale in timpul dezvoltarii.

Asta este in general metoda cea mai buna, pentru ca ai produsul final, dezoltat fara compromisuri si poti sa schitezi punctele care ar trebui sa fie optimizate. In momentul cand ai toate componentele este mult mai usor sa le reorganizezi decat in timpul ciclului de dezoltare cand pot aparea modificari care la randul lor pot duce la replicare de cod de exemplu.

Dezavantajul este ca la final este uneori dificil sa depistezi punctele slabe ale aplicatiei.

Niciodata

In primul rand sa nu existe indoieli, ma refer la proiecte “serioase”.

Este o regula generala care spune ca “hardware-ul este ieftin, programatorii sunt costisitori”. Mai pe larg asta inseamna ca este de multe ori mai simplu sa scalezi o aplicatie folosind hardware decat sa faci compromisuri majore in cod.

Multe firme si proiecte sprijina perspectiva asta. Aplicata corect are avantajul ca va fi un cod organizata bine tot timpul, usor de citit cu foarte putine hack-uri.

Avantajul este la dezvoltare, lipsa hack-urilor face un proiect mai bine organizat (teoretic) si mai usor de extins.

Din pacate se pare ca exista o interpretare diferita: “trebuie sa mearga, nu sa fie perfect”. Unde poate duce asta? Practic este cea mai buna scuza pentru cod mizerabil.

Diferenta majora este ca nu optimizezi, iar codul va arata cel putin la fel de rau ca atunci cand ii faci micro-optimizare.

Concluzie

In general proiectele care au parte de micro-optimizare excesiva, au potential sa fie rescrise destul de des, fie partial ori complet, pentru ca exista o alta regula care spune ca “decat sa repari, de multe ori este mai simplu sa rescrii”. Din pacate aceeasi soarta o au si proiectele care au cod neingrijit.

Un dezavantajul major la calitatea codului este ca ingreuneaza productia, cu alte cuvinte lucuri minore dureaza din ce in ce mai mult pentru a fi realizate.

Proiectele nu trebuie mereu optimizate. Dar atunci cand trebuie, copromisurile in materie de arhitectura trebuie sa fie minime.

In PHP 5 a fost introdus un nou concept, cel de type hinting. Acesta faciliate permite validarea unui parametru intr-un anumit tip.

Acest tip de validare este unul destul de popular in limbajele obiectuale si cred ca reprezinta un plus pentru modelul obiectual din PHP si mai ales pentru acest limbaj dinamic in sine.

In PHP 5.1 a fost introdusa si validare pentru tipul array.

Sa luam un mic exemplu:

 1class a { }
 2
 3class b { }
 4
 5function testa (a $a) {
 6    echo "Bla bla\n";
 7}
 8
 9testa(new a());
10
11testa(new b());

Rezultatul este:

1Bla bla
2
3Fatal error: Argument 1 passed to testa() must be an instance of a, called in ...

Tare nu?

Tipul pentru care se valideaza poate sa fie o clasa, o clasa abstracta sau chiar o interfata care este mostenita de mai multe clase, cum ar fi:

 1interface inherited { }
 2
 3class a implements inherited { }
 4
 5class b implements inherited { }
 6
 7function testa (inherited $a) {
 8    echo "Bla bla\n";
 9}
10
11testa(new a());
12
13testa(new b());

Iar exemplul de mai sus nu va da nici o eroare.

Din pacate totusi nu exista nici un mod de a valida tipuri primare (sau scalare) de date. Cand a aparut PHP 5.3 au fost niste discutii pe tema asta, dar se pare ca a fost prea tarziu iar patch-ul nu a ajuns in versiunea finala.

Ieri dimineata, in timp ce imi faceam lectura de dimineata la o cana de cafea, ce gasesc pe blog-ul lui Ilia Alshanetsky: Scalar Type Hints are Here! Bine, e putin exagerat, nu sunt tocmai aici dar sunt foarte aproape. Practic sunt in trunchiul de SVN si vor fi publice in viitoarea versiune!

Evident ca si varianta de acum de type hinting nu este tocmai o regula obigatorie a PHP, este mult mai mult o problema de finete.

Pracic se putea oricum face validarea pe un anumit de date primare pana acum, dar totusi:

1function testint($var) {
2     if(!is_int($var)) {
3         trigger_error("Type must be Integer", E_USER_ERROR);
4     }
5     .......
6}

nu este tocmai elegant, fata de:

1function testint(int $var) {
2     ......
3}

Packt Publishing a scos o noua carte despre framework-ul PHP de tip RAD, CodeIgniter versiunea 1.7.  Cartea CodeIgniter 1.7 Professional Development scrisa de Adam Griffiths , are sloganul “become CodeIgniter experts with professional tools, techniques and extended libraries”.

Doar din slogan se vede un ton putin diferit fata de cartea CodeIgniter 1.7 de la Packt Publishing care dupa parerea mea avea mai mult scopul de a arata ce poate face framework-ul CodeIgniter.

Aceasta noua cartea are mai mult scopul de a arata cum poti dezvolta aplicatii profesionale, sau cel putin pana la proba contrarie, stay tuned to find out!

Un argument pentru slogan este si target-ul asa cum este definit in “Who this book is written for”, care contine fraza:

Basic knowledge of CodeIgniter will be helpful.

O fraza periculoasa dupa parerea mea, pentru ca poate speria un incepator, chiar daca in carte se pare ca sunt descrisi toti pasii de la instalarea serverului.

Daca de la prima carte ma asteptam la o prezentare generala, acum sunt curios sa vad daca exemplele sunt mai ample si mai concrete.

Din capitoul mostra se poate vedea ca in care este foarte mult cod. Cat timp este logic cred ca este bine, este de multe ori mai usor sa intelegi din cod, pe care oricum il vei scrie si tu si il poti lua drept exemplu, decat teorie.

Dar mai multe despre aceasta carte dupa ce voi avea ocazia sa o lecturez.

Va urma…