Magento2 si crudul adevar

Read this post in English

Folosind Magento de ceva timp, pot spune ca platforma s-a schimbat mult de-a lungul timpului și vreau sa impartasesc câteva păreri personale legate de ea.

Cum a invatat Magento 2 din trecut cum sa facă greșeli noi noute

M-am intalnit prima oară cu platforma Magento în 2011, iar, in acel moment, știam despre ea doar că era bazată pe Zend Framework 1 și (în mod evident) ca se ocupă cu e-commerce.

Eu veneam din universul framework-ului Symfony, unde exista documentație din belșug, o comunitate foarte mare, și care avea o implementare solidă. Acestea se intamplau de-abia pe vremea Symfony 1, Symfony 2 de abia aparuse.

Prin comparatie, Magento nu avea aproape deloc documentație, comunitatea era într-un stadiu incipient, și implementarea nu ducea lipsa de bug-uri. Încă din primele zile la noul job am văzut mulți colegi care făceau debugging adanc in Core, eram perplex, eu aproape că nu avusesem niciodată nevoie sa fac debugging în Core-ul de Symfony, darămite să mai găsesc și bug-uri.

Unii pot argumenta ca Symfony este un framework, pe cand Magento este o platforma, iar eu sunt de acord ca acesta este un argument cel puțin la fel de solid ca un porcusor de guinea.

Motivul pentru care s-a ajuns la aceasta situatie e simplu: nu se așteptau ca platforma sa aiba atat de mult success; dar a avut, și motivul a fost simplu – a fost cam singura platforma din universul PHP care fusese construită sa fie modulară, punct! Mai erau și alte platforme, dar în mod sigur nu la fel de versatile, pline de functionalitati și modulare precum Magento.

În perioada următoare au investit mult timp și efort pentru a construi o documentație ampla pentru Magento1, s-au concentrat pe calitate, pe stabilitate imbatabilă, și toate acestea au fost completate cu un suport de excepție oferit partenerilor de tip enterprise!

Te-am prins! Nu, nu au făcut asta! Documentatia pentru M1 a fost mereu sărăcăcioasă și de foarte slabă calitate. Cea mai buna resursa a fost cursul “Fundamentals of Magento Development” de Ben Marks, o carte (despre care nu-mi pot exprima o opinie pentru ca nu am citit-o), niște postări pe bloguri personale și ale companiilor care lucrau cu platforma și, nu în ultimul rand, multe întrebări și răspunsuri pe StackOverflow. Toate acestea au fost combinate cu un suport deosebit de prost pentru clienții enterprise, răspunsuri lente și de o calitate îndoielnică și, peste toate astea, o varietate de bug-uri în Core. Nu era ceva ieșit din comun sa gasesti implementări atipice sau făcute doar pe jumate alături de bug-uri în Core. Dar Core-ul era suficient de simplu, așa ca, folosind doar Xdebug și multă răbdare, totul era mai mult sau mai puțin rezolvabil.

Fix-urile de la suport erau intamplari aproape mitice. Dacă nu aveai chef sa repari un bug, sau pur și simplu nu aveai chef de munca, puteai deschide un ticket și de cele mai multe ori dura cateva zile sau chiar saptamani pana cand primeai un răspuns corespunzător. Până în acel moment, de multe ori problema era deja rezolva și (în unele cazuri) soluția chiar trimisă celor de la suport ca sa poată repara problema si în Core..

Și așa apare Magento 2

Cu povara popularității care a incurajat dezvoltarea Magento 1, Magento 2 a venit sa salveze situatia.

A durat mult timp pana cand Magento 2 a fost gata, și cred ca asta ar putea sa fie în sine o poveste, dar de data aceasta au fost luate unele măsuri pentru a evita problemele pe care le-a avut prima versiune.

Sa vedem unele din probleme platformei:

• functionalitatea claselor nu puteau fi extinsă decât prin suprascriere;
• partea de frontend era bazată exclusiv pe framework-ul Prototype.

Existau multe alte probleme, dar cred ca acestea erau printre cele mai relevante.

Și sa vedem cum Magento 2 a reușit sa rezolve toate aceste probleme

Este de bun augur sa începi cu ceva pozitiv, așa ca voi începe cu documentatia, Magento2 avea documentație încă de la început și era atat utilă, cat și bine făcută!

Legat de suprascrierea claselor, au fost implementate două abordări:

• implementarea a dependency injection (din Symfony);
• implementarea pluginurilor folosind Interceptor pattern.

Dependency injection ajuta foarte mult la înlocuirea de clase și functionalitati, iar plug-in-urile ajuta la extinderea sau modificarea functionalitatilor printr-o metoda neinvaziva. Înainte de plug-in-uri, doar observerele ofereau posibilitatea de a modifica date într-o maniera neinvaziva, marea problema fiind ca (în multe cazuri) pur și simplu nu erau observere peste tot unde aveai nevoie de ele.

Din pacate, aceasta abordare a crescut cu mult complexitatea. Dacă în M1 puteai pune un breakpoint și apoi urmareai stacktrace-ul ca sa vezi ce metode modifică ce anume, acum… era pur și simplu mult mai complex, pentru ca fiecare metoda clasa interceptor declanșează mecanismul de plug-in. Fiecare plug-in poate sa declanșeze o acțiune înainte, după, sau în jurul metodei și poate chiar sa prevină metoda din a fi apelată. Atunci cand functioneaza, abordarea este mult mai elegantă, dar atunci cand nu funcționează este mult mai dificil de făcut debugging.

Într-o intorsatura dramatica de situație, nu toate clasele au fost implementate corespunzător în Core. Vezi tu, atunci cand Magento 2 a fost lansat, au fost necesare multe compromisuri, iar multe module din Core a trebuit sa fie “făcute sa mearga” în noul framework. Mai tarziu, cand toata lumea aștepta sa se facă curățenie… momentul nu a mai venit, iar motivul a fost simplu: de ce sa repari Core-ul cand riști să strici compatibilitatea cu modulele deja existente?

Acest lucru i-a făcut pe dezvoltatorii de Core sa sugereze sa folosesti direcția sugerată de ei in ghid, sa nu iei implementarea din Core drept exemplu: fa cum spunem noi, nu cum facem noi.

Frontend-ul a fost reparat și mai bine! Poate unii se întreabă ce este “prototype” și de ce cineva întreg la cap ar alege așa ceva? În vremurile in care Magento 1 a fost creat avea mai mult sens, pentru ca exista o serie intreaga de librării populare, în principal: jQuery, Prototype și MooTools. Erau mult mai multe pe langa acestea trei, dar acestea erau printre cele mai populare. Era un război între jQuery și Prototype, așa cum este in prezent cel dintre React, Angular și Vue. jQuery avea o abordare nouă care părea să semene chiar cu un limbaj nou, în timp ce Prototype a mers pe extinderea capabilitatilor browserului într-o maniera mai discreta. Acum știm cine a castigat, dar pe atunci nu era la fel de evident. Ca o mica nota, și eu eram fan Prototype la vremea respectivă.

Echipa Magento 2 a realizat în timp ca a făcut o gresala si, ca sa o repare, au promis ca vor avea o abordare mai flexibilă. Noua abordare mai flexibilă nu a mai folosit libraria Prototype, iar în locul ei au fost incluse: jQuery, Knockout.js și Require.js, asta doar la nivelul superior, fără sa luăm toate celelalte dependinte in considerare.

Ideea era o mai buna separare între frontend și backend, pentru a putea face o aplicație de frontend complet nouă. Dar, la fel ca mai înainte, acest plan nu a fost finalizat, iar acum este doar un sistem foarte complicat, parțial separat, parțial aplicație “single page” și parțial… “multi page”, implementat folosind o varietate de stiluri. Iar aceasta este doar pe store front, pe store backend este puțin diferit, un sistem mai complex format din fișiere xml, phtml, html și js. Ca backend developer, pot spune sincer ca este mult mai dificil decât înainte sa faci debug (sau doar sa înțeleg cum funcționează părți din frontend).

Poate cea mai dificila parte este cea de generare de griduri folosind XML, debugging-ul poate fi facut doar cu mari dificultati, iar daca gresesti ceva nu primești niciun warning, trebuie sa gasesti clasa care construiește efectiv gridul și sa vezi daca apare acolo vreo excepție, ceea ce nu este deloc o soluție evidenta…

Și, evident, totul este mult mai lent, din pricina noilor “abordări inginerești”. Cand tot codul intermediar este generat, legăturile facute către resursele statice și totul este setat în modul producție, nu este foarte rapid, dar nu este nici groaznic de încet. Dar atunci cand nu ai cache, nu ai făcut deploy la resurse statice, și mai ești și în modul developer, este groaznic de încet, poate dura minute bune pentru a incarca o simpla pagina de produs! Este pur și simplu ridicol! Dacă mă întrebați pe mine, nu este un sistem de operare, sau un joc video, este un magazin virtual, nu exista niciun motiv pentru care sa dureze 5 minute pentru a afișa o pagina, lucru care se intampla chiar si in cazul in care nu ai multe module adiționale instalate.

Trebuie avut în vedere ca Magento 2 nu a venit cu o multitudine de noi functionalitati, majoritatea funcționalitatilor principale erau și în M1, doar ca au fost mai “inginerizate”, asa ca acele 5 minute de generare de cod, generare de legături și alte magii pe care le mai face, nu vin de la adaugarea de functionalitati noi, doar refactorizari ale sistemului vechi.

Magento Cloud

Magento a oferit și o soluție de Cloud, nu știu dacă-l mai oferă, nu-mi pasa prea tare, nimănui nu pare să-i mai pese, în speță pentru ca nu era ce își dorea lumea.

Oamenii vor lucruri simple: ai o aplicație, o urci în nori și începe sa ploua cu bani. Cam asta este tot ce ar trebuie sa fie – mai puține griji.

Demandware, care nu are un core open source, face ceva de acest tip. Nu ai la fel de mult control, dar nu tu te ocupi de website-ul tău, zeii din nori se ocupă (suna mai bine în engleza)! Dezvoltatorul doar dezvolta, lui nu ar trebui să-i pese ce magii fac cei de la operations, pentru ca el nu e ops, el e dev!

Magento Cloud încerca sa facă asta, speranta era ca tu doar trimiti caracatita în norișor și niște ops foarte inteligenți o sa scaleze pentru tine! Dar nu era deloc așa, nu era deloc ușor, si nici rapid. Si, peste toate acestea, au inceput sa apara hosting providers cu soluții specializate pe Magento care făceau o treaba mai buna la scalare decât hostingul oficial, lucru care mi se pare de necrezut.

Dar sa incheiem intr-o nota pozitiva

Sub toate aceste neajunsuri, exista totuși un Core interesant. Sunt o mulțime de functionalitati foarte inteligente care au făcut platforma atat de populara. Acum exista și teste, deci poți face chiar și TDD.

Chiar și cu atatea provocări (supra)inginerești, exista totuși destui programatori pasionați care sunt gata sa le depaseasca.

Sunt și multe unelte dezvoltate de comunitate pentru a acoperi din lipsuri, cum ar fi problema cu numarul foarte mare de fișiere care trebuie generate pentru un model, sau MSP_DevTools care ajuta la debugging pe frontend, sau n98-magerun2 care te ajuta sa lucrezi cu cronuri și multe, multe altele.

Și, nu în ultimul rand, încă sunt mulți programatori straluciti și pasionați care sunt gata să găsească un mod de a dezvolta și scala aplicatii e-Commerce bazate pe Magento pentru a face vanzari încă o zi!